Am început acest demers jurnalistic – al înființării acestei publicații , și a altora din dorință patriotica ( căci încă mai am așa ceva ) de a prezenta publicului editoriale și sitiri de impact . Însă , sunt tot mai șocat de direcția în care ne îndreptam cu USR la cârmă . Am prieteni mulți în București , de la dezvoltatori imobiliari , la antreprenori de succes , cu care discut zilnic și care îmi transmit concluziile lor și mai ales piedicile de care se lovesc tot mai des de când USR a pus stăpânire pe București și pe Sectorul 1 . Să vă dau câteva exemple : am o amica , care are scoală , grădiniță , creșă și afterschool în Sectorul 1 , din 2014 , și ce să vezi , de când s-a schimbat politic structura Sectorului 1( a sosit USR – mutând sacii cu voturi ) , îi este tot mai greu cu avizele , are tot felul de controale care nu au nici o legătură cu realitatea , iar eu cunosc toate aceste aspecte căci îi sunt alaturi de la înființare , iar femeia este o legenda în ceea ce privește modul în care se desfășoară pregătirea în scoala ei , iar la organizare și management nu i se poate reproșa absolut nimic .
A studiat în Germania , afacereza – cum îi spunem noi – și am aflat pe nepusa masa de la o colaboratoare care mi-a spus cam așa ,citez: „Colaborez în București cu toate școlile , dar scoala aceasta , alaturi de cea franceza sunt în top” închei citatul . Ceea ce demonstrează că se poate și la noi , numai că trebuie să lupți , să muncesti , să bati la uși , să te prosternezi în fata noilor conducători cu viziune îngustă , plini de ura și pusi pe fapte mai puțin nobile .
Al doilea caz : Un prieten dezvoltator în București – a apucat să termine PUZ-ul înainte de venirea la cârmă a „vizionarului Nicusor ” și a ridicat și ultimele sparii locative pe care le-a și predat în decembrie în București , căci i s-a luat de atâtea șicane și probleme ivite peste noapte , cu PUZ-uri blocate , promisiuni neonorate din partea edilului Nicusor și a celor care îl înconjoară . Nu mai detaliez căci povestea este tragi–comica cu repercursiuni pe termen lung asupra dezvoltarii constructilor de calitate în București , majoritatea dezvoltatorilor indreptandu-și atenția spre alte zone ale tarii precum Brasovul .
Acum să vă povestesc cazul meu . Sunt cisnadian , născut , crescut până la 28 de ani în micul oraș și apoi plimbat prin tara și stabilit tot în împrejurul orașului . M-a pus „ceasul rău și pisica neagra” să mă înham la un proiect imobiliar în Cisnădie , aproape de Arhitecților , și după aproape 8 ani , iată că primarul orașului s-a pus pe fapte mai serios în zona , împreună cu consiliul județean Sibiu și doamna primar care a înțeles că primează confortul cetățenilor și că politicul trebuie să vina în sprijinul nostru , nu invers . Au lasat deoparte orgoliile și au gândit un plan serios pentru dezvoltarea zonei împreună cu mai mulți investitori . Pe mine nu mă interesează cine conduce zona ,ci ce se întâmplă faptic acolo . Noi nu realizam că avem o șansă unica de a ne dezvolta și a crea wellbeing ( un confort pe care toți îl meritam ) prin faptul că investitorii au venit în zona și doresc să învestească sume deloc neglijabile , pe care putini oameni de afaceri locali romani și le permit .
Nu sunt un fan al domnului primar, însă pentru Cisnădie a fost o mare șansă redeschiderea spitalului , mai ales că s-a modernizat și s-a investit serios . La zona de cardiologie este lista de așteptare de câteva luni . Ce ar fi însemnat că toți oamenii din Cisnădie să ia calea Sibiului pentru EKG gratuit? Eu când am copiii bolnavi vin cu ei la Cisnădie. Sunt pediatrii foarte buni aici , și am întâlnit accidental un domn doctor deosebit , sef de secție aici , nestiind că lucrează la Cisnădie . Se pare că în acest spital s-au adus medici nu buni , ci foarte buni si foarte pregătiți ,și asta ar trebui să bucure comunitatea .
Revenind la oilea noastre , am văzut /citit ieri că oamenii politici de la USR , împreună cu domnul nostru iubit Vintilă , considera noul proiect cu campusul scolar , o bazaconie , un vis , precum cel al lui Baiazid Magnificul din scrisoarea a III a a lui Eminescu . Din punctul meu de vedere și nu numai , acesta este o eroare fatala . Nu dorim, din motive care țin de ideologii politice și de orgolii , să dam gir unei inițiative care își poate pune amprenta asupra copiilor noștri . Sibiul a înțeles viziunea , noi la Cisnădie suntem mai cu mot .
Eu am copii , încă sunt mici , și mă igrijoreaza viitorul lor în aceasta tara/ comunitate . Daca nu avem educație , nu avem viitor , nu avem viziune, nu avem creativitate , nu existam ca nație . Mă așteptam de la doamna Seusan , care mi-a fost profesoara de fizica în scoală generala , la mai multa empatie cu acest proiect , dansa fiind cadru didactic . E un strigat de durere , un ultim strigat al celor care dorim un viitor pentru aceasta comunitate , la pace și intelegre și mai ales la fapte .
Pe noi nu ne interesează cum și în ce fel , ci dorim să se facă lucruri pentru comunitate . Asta e treaba consilierilor și a conducerii primăriei , să se facă lucruri bune pentru comunitate , căci de aceea plătim impozite și taxe . Daca nici în al treisprezecelea ceas nu se vor pune de acord , nu ne rămâne altceva decât să emigram , căci șansa la educație și wellbeing vă fi compropmisa definitiv. Mingea e la dumneavoastră doamnelor și domnilor consilieri . O sa castigati enorm respect și capital electoral daca sunteți deschiși și lasați orgoliile .
Noi vă vedem și vă rugam cu respect să oferiți acestei comunități șanse reale de dezvoltare , căci și așa s-a îndreptat tardiv atenția asupra zonei și oamenii deja au ajuns la limita – psihic și fizic . Macar să mai vedem și noi luminița de la capătul tunelului și vă garantam că vă vom zâmbi și noi și copiii noștri când vă vom întâlni pe strada . Feiricrea unei nații sta în educația ei . Nu ne afundați în haos . Consultati-vă conștiințele și poate acolo , în inteior o să găsiți răspunsuri .
Nu ura este răspunsul ci colaborarea , Asta încerc să le insuflu copiilor mei . Colaborați , gândiți pozitiv , ajutați–vă , „Dar tati , uite că la televizor se cearta în parlament . Copii , oamenii au și probleme acasă pe care le aduc cu ei și multe frustrări . Dar Romania va fi mai buna, colaborați , iubiți–vă” și , așa cum spunem noi în afaceri , începe drumul tău cu finalul – adică vezi scopul final al deciziilor tale și apoi apuca-te de treaba . Daca scopul final al deciziilor dumneavoastră , dragi consilieri , va fi realizarea acestui campus , vă felicit și vă asigur că vă vom fi recunoscători , meritând să fiți decorați că cetățeni de onoare ai acestui oraș . Vă mulțumesc și vă urez viziune și apoi spor la treaba . Comunitatea are nevoie de fiecare dintre noi ! P.S. O vorba de duh pe care mi-o tot repeta un amic : „Nu uita , vorba suna, fapta tuna ! „.
